Comuna noastră, Băiculești, cu cei 5.577 de locuitori, se confruntă cu probleme foarte grave care ne afectează viața de zi cu zi. Cea mai urgentă este criza apei potabile. Firma care ne aduce apa, AQUATERM, a anunțat că va opri furnizarea de apă din 12 noiembrie 2025 pentru că se pierd peste 50% din apă și mulți consumă fără contor. Avizul pentru foraje noi în Zigoneni expiră în decembrie 2025 și nu s-a început nicio lucrare, iar aceste foraje oricum nu ar acoperi necesarul de apă decât pentru jumătate din locuitorii comunei.  

Avem probleme grave și cu drumurile, multe sunt neasfaltate și ne-accesibile, iar primăria a fost obligată de instanță în mai multe rânduri să le repare. De exemplu, președintei Asociației Public Attitude i s-a dat câștig de cauză în 2013, instanța obligând consiliul local să reabiliteze în urgență drumul din Valea Brazilor. 

Și alt locuitor, Pandelică, a câștigat ulterior un proces similar pentru reabilitarea drumurilor, iar daunele plătite de primărie au dus la majorări de taxe pentru toți locuitorii. 

Curtea de Conturi (de cetățeni sesizată) a constatat că sumele plătite din bugetul public au fost plătite ilegal, obligând primarul, secretarul general să le plătească din buzunarul propriu. Primarul comunei angajase un avocat celebru (Decan al Barolului Argeș la vremea aceea) din banii publici, pentru a se apăra în instanță împotriva cetățeanului care câștigase un proces iar primăria refuza să respecte hotărârea instanței. 

Instituția Prefectului de Argeș (tot de cetățeni sesizată), a constatat că postul de arhitect șef era ocupat de agentul agricol prin raport al corpului de control, obligând primarul să intre în legalitate.

Taxele locale au fost colectate ani de zile fără să fie transmisă vreo decizie de impozitare, obligatorie. Instanțele au anulat titlurile executorii.

În 2019, președinta Asociației Public Attitude obliga în instanță Consiliul Local Băiculești să extindă rețeaua de apă în Valea Brazilor. Primarul comunei nu a solicitat avizul Aquaterm decât la începutul anului 2022, când a fost din nou acționat în instanță, în nume propriu.

Infrastructura rutieră este un dezastru: drumuri prăfuite, noroioase. Taxele locale, majorate cu 20% în 2023 fără consultare publică, sunt folosite pentru a plăti daune din procese pierdute și salariile administrației în loc să fie investite în bunăstarea locuitorilor. În comuna Băiculești (care cuprinde 10 sate) nu găsim o piață, un cabinet stomatologic, o brutărie, o tocilărie, un salon de coafură sau o frizerie. 

Administrația publică este absolut opacă, ne-îndeplinind obligația de transparență minimă legală (Legea nr. 52/2003, art. 7). Cererile de informații de interes public ale cetățenilor nu primesc răspuns corespunzător (sau sunt pur și simplu ignorate), persoana care ocupă postul de secretar general refuză să își facă public CV-ul, toate lacune ce reflectă o administrație  haotică, abuzivă, fără transparență.   

Toate aceste probleme sunt detaliate pe pagina baiculesti.eu/probleme, cu dovezi și relatări publice.  

Știm că nu cunoaștem toate problemele, deoarece multe rămân neraportate. Îndemnăm toți localnicii să ne semnaleze dificultățile cu care se confruntă – de la lipsa apei, canalizării, drumuri distruse, taxe nejustificate, până la rețele electrice defecte sau deșeuri aruncate pe islazuri – completând formularul pe baiculesti.eu/probleme. 

Doar împreună putem documenta și arăta aceste grave deficiențe, forțând autoritățile să acționeze. Odată devenite publice aici, toate problemele noastre (documentate) vor ajunge în atenția presei, a autorităților de control. Nu așteptați – completați formularul acum și ajutați la schimbare!  

În fața unei crize majore, perfect previzibilă și riguros documentată timp de peste cinci ani, întreg lanțul administrativ din comuna Băiculești a ales în mod constant calea inacțiunii, a neglijării instituționale sistematice și a tăcerii complice. 

Această abandonare generalizată a responsabilității a creat un vid de putere în care cetățenii au fost lăsați să se confrunte singuri cu un dezastru iminent care amenință să priveze 5.577 de oameni de accesul la apă potabilă începând cu 12 noiembrie 2025.

Primăria, avizată în mod oficial și repetat începând cu anul 2020 de către operatorul AQUATERM cu privire la pierderile astronomice de apă (care depășesc 50% din volumul total) și cu privire la consumul neapometrizat masiv, a rămas complet imobilă, preferând să se prefacă că nu vede și nu aude cum infrastructura vitală a comunei se destramă sub proprii lor ochi, în ciuda unor avertismente explicite și a unor soluții tehnice propuse. Acest comportament nu este doar o pasivitate, ci o complicitate la subminarea securității publice.

Consiliul Local, sub dominanța unor interese particulare și a unor logici de partid înguste, a transformat procesul deliberării publice într-o adevărată comedie tragică, în care proiecte esențiale – precum cel pentru foraje în Zigoneni, avizat de ABA – au fost aprobate doar pe hârtie, fără nicio urmărire practică, fără lansare de licitație, fără alocare de buget și fără execuție, lăsând astfel avizul tehnic să expire în decembrie 2025 și condamnând la secetă o parte semnificativă a populației, mai ales satele izolate de pe malul stâng al Argeșului, cum ar fi Valea lui Enache,i Anghinești, Valea Brazilor, Tutana și Alunișu.

Prefectura Județului Argeș, notificată în mod oficial și repetat prin sesizări documentate, a ignorat în mod sistematic orice solicitare de convocare a Comitetului Județean pentru Situații de Urgență (CJSU), prefăcându-se că criza nu există și abandonând astfel cetățenii în fața unui dezastru umanitar previzibil, în loc să activeze planurile de urgență și să coordoneze intervenția instituțională. Această atitudine a Prefecturii a transformat o criză locală într-un test al capacității statului de a-și proteja cetățenii.

ANRSC, autoritatea națională care are atribuții explicite de reglementare și sancțiune, s-a mulțumit să trimită un răspuns formal, steril și lipsit de substanță, care nu impune nicio măsură concretă, transformându-se din regulatorul care ar trebui să protejeze cetățenii în simplul spectator al unei tragedii previzibile, încălcându-și astfel obligațiile legale și morale față de comunitate.

Ca o culminare a acestui șir de abandonuri, sistemul de justiție, care ar trebui să fie ultima instanță de apărare a drepturilor cetățenești, este acum complet blocat de o grevă, ilegală și indefinită a magistraților, lăsând populația fără nicio cale de atac legală împotriva acestei indiferențe institutionalizate și fără nicio posibilitate de a obține repararea prejudiciilor suferite.

Această ierarhie a pasivității, de la primărie la prefectură, de la regulator la instanțe, nu mai este doar o neglijență administrativă – este o formă gravă de violență instituțională care le neagă oamenilor drepturile fundamentale la apă, la sănătate și la un trai decent, încălcând prevederile clare ale Constituției și ale tratatelor internaționale. Fără o intervenție urgentă și coordonată la nivel național și fără o revenire rapidă a statului de drept, această criză va crea un precedent extrem de periculos care va normaliza colapsul serviciilor publice esențiale și va submina încrederea populației în însăși rațiunea de a fi a statului.

În Băiculești, Statul, în mod evident, a eșuat.

Nu ne rămâne decât să realizăm că STATUL suntem NOI și să acționăm fiecare, după conștiință, pe căile legale. 

A fost o vreme în care Solon introdusese în rândul delictelor politice și neparticiparea „din indiferență sau tembelism” a cetățenilor la viața cetății. Cel găsit vinovat urma „să fie despuiat de onoruri și scos din rândul cetățenilor”. Aristotel o scrie, în „Statul Atenian” (link).

Deoarece nu vrem să fim bănuiți de tembelism (sau mai rău, de indiferență), căutăm și găsim metodele legale prin care putem face împreună o comună (Băiculești) în care a trăi nu va mai fi o pedeapsă. 

Textele legale românești ne oferă posibilitatea de a ne face auziți (nu numai pe rețelele sociale), și de a sancționa drastic angajații noștrii (aleșii locali), care nu își îndeplinesc atribuțiile din fișa postului în interesul nostru, AL CETĂȚENILOR. Prin referendum local, locuitorii comunelor, orașelor, pot CONCEDIA aleșii indolenți, fără a fi nevoiți să aștepte alegeri locale din 4 în 4 ani.

De ce partidele politice nu mai pot fi singurii actori ai democrației?

Înțelegem cu toții cu amărăciune că partidele politice acționează adesea ca vehicule pentru interese particulare și agenda politică îngustă, neglijând cu indiferență nevoile reale și urgente ale comunităților pe care pretind că le slujesc.

Administrația pasivă - o cangrenă a comunităților

Consiliile locale dominate de gândirea de partid devin adesea camarile de compensație ale pasivității, unde crize precum cea a apei din Băiculești sunt ignorate sau tratate cu neglijență criminală, iar cetățenii sunt lăsați să se descurce cu propriile resurse.

Fragmentarea puterii și evaziunea responsabilității

În acest sistem bolnav, deciziile esențiale sunt sacrificate pe altarul luptelor interne și al ambițiilor personale, iar responsabilizarea se evaporă în labirintul birocratic, lăsând comunitățile în paragină.

Cetățeanul-gospodar - ultima frontieră a democrației autentice

Adevărata cunoaștere a problemelor locale nu se găsește în birourile primăriilor, ci în ogrăzile și pe străzile unde oamenii trăiesc cu adevărat lipsurile zilnice - de la apă curentă la drumuri sau școli decente.

Răspunderea directă față de comunitate

Spre deosebire de politicieni, cetățenii care se implică nu răspund în fața vreunui comitet central de partid, ci în fața vecinilor și a comunității pe care o servesc, având ca singură agenda bunăstarea colectivă.

Democrația participativă ca soluție existențială

Implicarea directă a cetățenilor în deciziile care-i afectează viața nu este doar un drept, ci o necesitate vitală care asigură transparență, legitimitate și o guvernare realmente reprezentativă.

În dreptul internațional, dreptul la referendum local este protejat prin mai multe instrumente juridice și principii generale. Cel mai semnificativ cadru este oferit de Pactul Internațional pentru Drepturile Civile și Politice (1966), care la articolul 1 recunoaște dreptul la autodeterminare al popoarelor, iar la articolul 25 garantează dreptul cetățenilor de a participa la conducerea afacerilor publice, direct sau prin reprezentanți aleși . De asemenea, Carta Europeană a Autonomiei Locale (adoptată de Consiliul Europei în 1985) subliniază importanța autonomiei locale și a participării cetățenilor la deciziile care îi afectează, inclusiv prin mecanisme precum referendumurile locale. În drept intern, dreptul la referendum local, reglementat în OUG 57/2019, este instrumentul cu care cetăţenii-şefi ai comunei Băiculești îşi recapătă controlul asupra administraţiei. Prin acest mecanism, locuitorii comunei îşi demit direct primarul și consiliul local care au eşuat. 

Nu ne mai permitem să așteptăm 3 ani până la viitoarele alegeri; intervenim acum, înlocuind plângerile pasive (aproape niciodată auzite, soluționate) cu acţiune decisivă.

Vox populi, vox Dei – Glasul poporului este glasul divinității. Această veche înțelepciune și-a găsit ecoul și în sistemul juridic român, care recunoaște și reglementează puterea cetățenilor de a-și direcționa direct destinul colectiv prin referendum local.

Temeiul juridic al puterii cetățenești

În România, mecanismul referendumului local este consacrat de OUG nr. 57/2019 (Codul administrativ), un instrument legal care transformă voința colectivă în acțiune concretă.

*   Articolul 162 este sabia dreptății cetățenești: prevede că mandatul primarului poate înceta în urma unui referendum **inițiat de cetățeni**, atunci când acesta și-a trădat misiunea fundamentală: să slujească interesele generale ale comunității și să-și exercite atribuțiile legale.

*   Articolul 144 este "chemarea la arme" a comunității: le recunoaște cetățenilor dreptul de a provoca schimbarea, prin colectarea a unui număr semnificativ de semnături (minimum 20% din alegători) și depunerea unei cereri motivate la Prefectură.

*   Articolul 145  descrie "arena" în care se manifestă voința populară: prefectul este obligat să valideze și să organizeze referendumul, iar victoria este câștigată cu un prag de prezență de 30% și o majoritate simplă de voturi. Rezultatul este imparțial și obligatoriu.

Cum se materializează puterea noastră în practică?

Acest proces se transformă din text legal în realitate printr-un drum clar:

1.  Inițierea: Un comitet cetățenesc se formează, strânge semnături și pune stăpânire pe viitorul comunei depunând cererea la Prefectură.

2.  Debaterea: Adevărul iese la lumină în dezbateri publice. Pe platforma baiculesti.eu, faptele și documentele vorbesc mai tare decât promisiunile goale, arătând în detaliu eșecurile administrative.

3.  Votarea: În ziua referendumului, fiecare cetățean devine un justițiar al propriei comunități, decidând prin vot direct soarta celor care au abuzat de încrederea acordată.

De ce este acest mecanism esențial?

*   Este sabia care taie corupția și neglijența: Asigură o responsabilizare imediată și fără apel, transformând administrația publică dintr-o fortăreață a pasivității într-un serviciu transparent.

*   Este lecția de maturitate civică: Transformă apatia și resemnarea în acțiune concertată, educând comunitatea și consolidând-o împotriva abuzurilor viitoare.

*   Este scalpelul care rezolvă crizele: Permite intervenția chirurgicală a cetățenilor pentru a decupa tumorile care otrăvesc comunitatea (crize de apă, proiecte dăunătoare, corupție), fără a mai aștepta „milă” de la cei care au creat problema.

Această putere nu este un vis  – este o realitate dovedită în toate colțurile lumii:

*   Irlanda și-a reconstruit pactul social după criză prin Adunări Cetățenești.

*   Franța a dat putere de decizie cetățenilor obișnuiți în "Convenția pentru Climă".

*   Porto Alegre din Brazilia a devenit emblematică pentru bugetarea participativă, unde oamenii decid direct bugetul.

Pentru Băiculești, acest mecanism nu este o opțiune, ci o necesitate existențială.

Este răspunsul la  criza apei care ne paște de la 12 noiembrie. Este lecția pentru opacitatea administrativă care ne-a învăluit. Este instrumentul cu care ne recăpătăm propriul viitor din mâinile celor care l-au risipit.

În concluzie, temeiul juridic există. Codul administrativ este arma pe care Legislația o pune în mâinile noastre. A folosi-o nu este doar un drept, ci datoria solemnă a fiecărui cetățean care mai crede că a trăi într-o comunitate nu trebuie să fie o pedeapsă, ci o binecuvântare.

Democrația adevărată se naște nu din urne o dată la patru ani, ci din voința activă și conștientă de fiecare zi de a ne fi proprii stăpâni.